Papaver Orientale Prinzessin Victoria Louise

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Papaveraceae

Ordin

Ranunculales

Gen

Papaver

Specie

fără tulpină

Descriere

Plantă erbacee perenă, mică, cu creștere tufă, caracterizată prin flori care apar în perioada primăvară-vară la vârful tulpinilor lungi ce se ridică din frunzișul bazal; acestea au formă de cupă, cu petale delicate, cu o textură asemănătoare hârtiei creponate și o gamă largă de culori, în funcție de soi. Macul islandez este apreciat de peisagiști și pasionații de grădinărit atât pentru a crea grupuri dense și compacte monocromatice, cât și în compoziții cu alte plante ornamentale în paturi de flori, borduri, grădini informale și stâncoase, precum și în spațiile verzi urbane, unde poate conferi un efect de spontaneitate naturală, contribuind totodată la conservarea biodiversității locului. Ușor de cultivat, necesită o expunere luminoasă în soluri bine drenate.

Descrierea soiului

Plantă de primăvară cu o înflorire scurtă, dar foarte spectaculoasă, cu o reflorire moderată; înflorirea ei amintește de cea a macilor sălbatici; dacă se taie tulpina, aceasta secretă un latex albicios și lipicios.

Curiozități și particularități

P. nudicaule aparține aceluiași gen botanic ca și macul comun (P. rhoeas) și macul de opiu (Papaver somniferum), care încă din antichitate au dobândit o importanță semnificativă în diverse domenii, de la cel ornamental până la medicina tradițională. Macul era cultivat deja de vechii egipteni în scopuri fitoterapeutice, în timp ce romanii și grecii îl considerau un simbol al fertilității și al recoltei bogate. De-a lungul secolelor, caracteristica floare roșie a căpătat o semnificație suplimentară, de la rolul de protagonist în celebrul tablou al pictorului impresionist Claude Monet, până la menționarea sa în piese muzicale precum „La guerra di Piero” de F. De Andrè, până la a deveni floarea oficială a Royal British Legion, o organizație care sprijină membrii și veteranii forțelor armate britanice, ca simbol al amintirii și al rezilienței.

Origine și răspândire

Genul botanic Papaver cuprinde aproximativ 70 de specii anuale, bienale sau perene, originare în principal din emisfera nordică și împărțite în 8 secțiuni, printre care se numără și Scapiflora, din care face parte P. nudicaule, o specie d , originară din aria geografică care se întinde de la sud-estul Siberiei centrale până în Alaska.

Mărimea florii

Floarea are dimensiuni medii. Adesea, prima floare care apare este cea mai mare.

Frunză

Frunzele au lamina lanceolată.

Perioada de înflorire

Înflorirea spectaculoasă se întinde de la mijlocul primăverii până în vară, pe o perioadă cuprinsă între 50 și 70 de zile, timp în care va conferi culoare și eleganță spațiilor voastre verzi.

Culoarea frunzei

Nuanțe uni, într-un echilibru cromatic perfect cu nuanțele pastelate ale florilor.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,2 și 0,3 m, fiind potrivită atât pentru grupuri omogene și compacte, cât și pentru aranjamente mixte cu alte plante ornamentale.

Durată de viață

Plantă erbacee perenă, cu frunze veșnic verzi, adesea cultivată ca plantă anuală.

Unde se plantează

Datorită valorii ornamentale ridicate pe care o conferă prin florile sale cu nuanțe luminoase și vii, este utilizată pe scară largă ca plantă erbacee în paturi de flori, pe balcoane, ghivece. Este potrivită și pentru grădinile informale, unde, în grupuri dense, creează un efect de perspectivă peisagistică, precum și pentru grădinile stâncoase.

Tulpină

Tulpina, care se înalță din frunziș, este ierboasă; această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni medii, cu corola de culoare roz și petale de o singură culoare. Înflorește de la mijlocul primăverii până în vară, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 50 și 70 de zile. Atrage fluturii.

Creștere

Soi cu creștere compactă, perfect pentru a crea grupuri dense, omogene și uniforme.

Port

Habitusul erect este accentuat în mod deosebit de tulpinile subțiri, care poartă la vârf flori în formă de cupă.

Ramificare

Ramificația este, în mod firesc, redusă; de fapt, macul se caracterizează prin frunzișul bazal din care ies tulpinile florale lipsite de frunze.

PH

Preferă un pH al solului ușor acid, situat în intervalul optim cuprins între 6,5 și 6,8.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de primăvară, efectuați o afânare a solului la o adâncime de aproximativ 15/20 cm, îndepărtând buruienile, eventualele resturi de la culturile anterioare și pietrele mari. Se recomandă să adăugați un substrat de calitate profesională la suprafață, pe o grosime de aproximativ 5/10 cm, și să nivelați cu atenție.

Expunere la soare

Pentru o înflorire mai bogată, așezați planta laumbră parțială, în plin soare, ferită de vântul puternic.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 19 °C. Temperatura biologică se situează între 12 și 28 °C.

Utilizare

Apreciată pentru eleganța înfloririi sale și sinuozitatea portului său ca specie erbacee în:

Domeniul ornamental exterior

Rezistență

Soi cu o rezistență medie; rezistă la frigul de iarnă, tolerează, de asemenea, căldura și o secetă temporară.

Sol

Macul se adaptează la diferite condiții pedologice, însă preferă solurile de consistență medie, ușoare și bine drenate; pentru cultivarea în jardiniere sau ghivece, alegeți un substrat profesional de înaltă calitate pentru plante de primăvară, care să conțină turbă și perlit.

Nivel de dificultate

Cultivarea macului este ușoară, necesitând, în ansamblu, un nivel redus de efort de gestionare, ceea ce conferă plantei o valoare adăugată.

Sfaturi de cultivare

Pentru o creștere vegetativă mai bună, urmată de o înflorire abundentă, se recomandă:

Evitați irigarea excesivă

Udările trebuie să fie proporționale cu nevoile plantei, ținând cont și de condițiile climatice, pentru a preveni saturarea cu apă a solului sau a substratului.

Asocieri cu alte plante

Macul este potrivit atât pentru a crea masive compacte și omogene, cât și pentru compoziții mixte cu alte plante ornamentale de înălțimi diferite, în scopul de a crea perspective peisagistice; combinațiile cromatice pot include nuanțe ale aceleiași tonalități sau o alternanță între diferitele soiuri disponibile, alcătuind desene sau scheme în funcție de imaginația personală. Puteți crea pete de culoare sau simple borduri cu specii precum Achillea, Coreopsis, Delphinium, Digitalis purpurea, Iris, Salvia nemorosa, precum și cu graminee ornamentale, pentru a conferi un efect informal și spontan.

Plantare

Pentru plantarea de la mijlocul primăverii în stratul de flori, se recomandă o densitate medie de 15 plante pe metru pătrat, pentru a asigura o dezvoltare corectă a sistemului radicular și a părții aeriene a fiecărui exemplar, obținându-se astfel o compoziție finală armonioasă și proporționată. Vă recomandăm să așezați fiecare răsad pe o pată de flori înălțată, cu gâtul răsadului deasupra suprafeței solului, având grijă să nu deteriorați rădăcinile și evitând să îngropați complet bulgării de pământ, care trebuie să fie bine umezi; în final, udați imediat după plantare, de preferință dimineața.

Înmulțire

Semințele de mac pot fi plantate direct în pământ la începutul toamnei, pentru a obține înflorirea în primăvara următoare, sau în ianuarie într-o seră, urmând ca apoi să fie transplantate în aer liber la mijlocul primăverii.

Udare

Se va folosi apă de ploaie sau, în alternativă, apă de la rețeaua de alimentare cu un pH subacid optim, fie manual, fie prin intermediul unui sistem de irigare. Imediat după transplantare, se va iriga abundent pentru a favoriza o așezare corectă a plantei în noul loc, prevenind însă condițiile de saturație hidrică. Ulterior, lăsați solul sau substratul să se usuce ușor după fiecare udare, evitând atât uscarea excesivă, cât și stagnarea apei, aceasta din urmă putând favoriza dezvoltarea bolilor fungice, urmate de putrezirea rădăcinilor. Verificați întotdeauna nivelul de umiditate al solului înainte de a interveni și nu udați planta de sus în timpul celor mai calde ore ale zilei.

Fertilizare

În perioada de primăvară-vară, după o așezare corespunzătoare a plantei după transplantare, aplicați regulat pe sol sau pe substrat, la nivelul bazei plantei, un îngrășământ echilibrat indicat pentru speciile ornamentale, care trebuie distribuit sub formă lichidă, adică diluat în apa de irigare, fără a depăși frecvența și dozele recomandate.

Comestibilitate pentru om

Specie necomestibilă.

Toxicitate pentru om

Toate părțile plantei P. nudicaule sunt toxice în cazul ingerării, deoarece conțin alcaloizi toxici pentru om.

Sfat

Floarea rămâne deschisă doar câteva zile, dar planta înflorește din nou; nu exagerați cu apa și nu udați în timpul zilei, când este cald. Dacă păstrați boabele în care se află semințele, acestea pot fi semănate în anul următor.