Larac F1

Clasă

Monocotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Liliaceae

Ordin

Liliales

Gen

Sparanghel

Specie

officinalis

Descriere

Plantă erbacee perenă cultivată pentru lăstarii săi cu gust caracteristic, folosiți în bucătărie. Necesită îngrijiri agricole atente, menite să asigure continuitatea și un nivel excelent de producție, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ, chiar și pe o perioadă de până la 10-12 ani. Se găsește în comerț sub diferite soiuri, care se disting prin dimensiunea și nuanța culorilor părții comestibile.

Descrierea soiului

Sparanghelul Larac F1 este un hibrid dificil de cultivat, deoarece necesită diverse măsuri și atenție sporită. Nevoile de apă sunt ridicate în perioada de vară, în timp ce fertilizarea este destul de complexă, mai ales dacă se dorește o producție continuă de-a lungul anilor. Durata de viață ajunge la 10-12 ani de la plantare. Este de o importanță fundamentală să se efectueze îngrijirile agronomice la momentele și în modul indicat, astfel încât să se obțină o producție finală cu bune caracteristici organoleptice. Partea comestibilă este reprezentată de un lăstar care poate fi recoltat când este verde sau alb. Sparanghelul este considerat un aliment prețios și deosebit de apreciat de majoritatea consumatorilor. Utilizarea plantei este strict agroalimentară, iar recoltarea are loc în principal la sfârșitul iernii și în lunile de primăvară.

Curiozități și particularități

Sparanghelul este apreciat pentru lăstarii săi de calitate superioară, folosiți în gastronomie, fie preparați pentru consum direct, fie pentru prepararea unor feluri principale, precum clasicul risotto cu sparanghel. Având proprietăți diuretice și laxative, este bogat în apă, fibre și antioxidanți care favorizează funcționarea regulată a intestinului, precum și un metabolism corect, menținând sub control nivelul colesterolului.

Origine și răspândire

Specie originară din zonele temperate ale Mediteranei de Est și din Mongolia, cultivată în forma sa sălbatică, atât în scopuri alimentare, cât și medicinale, încă de pe vremea vechilor egipteni și romani. Redescoperită cu mare succes în Franța secolului al XVII-lea ca aliment prețios și simbol al bogăției, astăzi este prezentă printr-o gamă largă de soiuri apreciate și consumate în întreaga lume.

Mărimea florii

Floarea este mică.

Frunză

Frunzele au lamine în formă de ac, alungite.

Fruct

Lăstarul are o formă cilindrică ascuțită și nu conține semințe. Greutatea variază între 45 și 55 g, cu o lungime cuprinsă între 22 și 27 cm și un diametru de la 10 la 25 cm; consistența se caracterizează prin conținut redus de fibre. Culoarea este bicoloră. Din punct de vedere senzorial, aroma este intensă, ascuțită și pătrunzătoare, în timp ce gustul este proaspăt și puternic; este parfumat, cu o savoare caracteristică, aromată și intensă. Coaja nu este comestibilă. Perioada de maturare se întinde de la sfârșitul iernii până la sfârșitul primăverii. În ansamblu, turionul prezintă o calitate bună; este vorba de o varietate cu caracteristici organoleptice excelente și cu multiple utilizări culinare.

Perioada de înflorire

Înflorește de la mijlocul primăverii până la sfârșitul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 20 și 40 de zile.

Culoarea frunzei

Nuanțe monocrome.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 1,5 și 1,8 m; pentru anumite soiuri se recomandă utilizarea unor tije de susținere.

Durată de viață

Plantă perenă cu ciclu de creștere sezonier.

Unde se plantează

Datorită portului și dimensiunilor pe care le atinge, poate fi cultivată înpaturi de flori sau în câmp deschis

Tulpină

Tulpina este erbacee, semi-lemnoasă, iar această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, este de dimensiuni mici, cu corola în formă de clopoțel și petale de o singură culoare. Înflorește de la mijlocul primăverii până la sfârșitul primăverii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 20 și 40 de zile. Emana un parfum dulce și delicat. Atrage albinele, fluturii și bondarii.

Creștere

Soi cu creștere limitată.

Port

Planta are un port erect.

Ramificare

Specie caracterizată prin prezența rizomilor.

PH

Preferă un pH al solului care variază de la ușor acid la neutru, cu valori optime cuprinse între 6,5 și 7,5.

Pregătirea solului

Pentru a pregăti solul în vederea transplantării de primăvară- de vară, efectuați o săpare la o adâncime de 20/30 cm, eliminând eventualele buruieni, resturile de culturi anterioare și pietrele voluminoase, apoi îngropați îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă și prelucrați în continuare bulgării de pământ cu ajutorul unei sape. Pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă, continuați prin realizarea unui strat ridicat prin ușoara ridicare a solului; în final, nivelați suprafața, pregătind rândurile de plante conform unui spațiu de plantare adecvat.

Pe parcursul ciclului de cultivare, continuați să prelucrați solul la primii 2/3 cm prin săpare superficială pentru a reduce pierderea de apă și a îndepărta buruienile din apropierea culturii.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Expunere la soare

Cea mai bună expunere pentru o producție adecvată, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ, este în plin soare, în lumina soarelui de după-amiază, la adăpost de vântul puternic.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 15 și 24 °C. Temperatura biologică este cuprinsă între 10 și 30 °C.

Utilizare

Plantă cultivată pentru utilizare

în sectorul agroalimentar

Rezistență

Soi cu o rezistență la condiții dificile medie-ridicată.

Sol

Cea mai bună condiție pedologică pentru o creștere vegetativă adecvată, urmată de un nivel ridicat de producție, este reprezentată de un sol afânat sau nisipos, structurat, adânc și proaspăt, precum și bogat în substanță organică și bine drenat.

Nivel de dificultate

Cultivarea prezintă un grad mediu de dificultate, cu un nivel mediu de efort de gestionare; este important să se acorde atenție efectuării îngrijirilor necesare în conformitate cu un calendar și modalități corespunzătoare.

Sfaturi de cultivare

Câteva sfaturi utile și aspecte specifice de cultivare pentru această varietate de sparanghel:

Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Expuneți planta la lumină maximă Mențineți substratul uscat la temperaturi scăzute

Asociere

Deoarece sparanghelul este o cultură perenă, care necesită, pe parcursul timpului, o suprafață adecvată de teren pentru a se putea dezvolta, nu se recomandă cultivarea în asocieră.

Plantare

Pentru o creștere vegetativă corespunzătoare, se recomandă o densitate medie de plantare de2 plante pe metru pătrat. Transplantați rădăcina (sistemul radicular de un an cu muguri latenți) în fundul gropii adânci de 15/25 cm și acoperiți-o cu 5 cm de pământ, udând imediat după aceea, de preferință dimineața. În prima fază după transplantare, eliminați prompt buruienile pentru a evita ca acestea să intre în competiție cu cultura respectivă. Pentru unele soiuri care ating înălțimi considerabile, se recomandă amplasarea unui tije de susținere în apropierea plantei, fără a-i deteriora însă sistemul radicular, urmând apoi legarea acesteia cu sfoară. În funcție de tipul de sparanghel, poate fi necesară mușuroirea solului pentru a obține albirea lăstarului.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Tăiere

Tăierea se limitează la recoltarea lăstarilor prin tăierea acestora imediat deasupra rizomilor.

Înmulțire

Înmulțirea se realizează prin semințe sau prin rizomi.

Udare

Se utilizează apă de ploaie sau, în alternativă, apă din canal sau din fântână cu pH neutru, manual sau prin intermediul unui sistem de irigare prin aspersie sau prin picurare. La transplantare, îngrijiți răsadul evitând atât uscarea excesivă, cât și irigarea excesivă; ulterior, lăsați solul să se usuce ușor între fiecare irigare, menținându-l ușor umed, dar prevenind stresul cauzat de lipsa apei. În timpul creșterii de vară, sparanghelul trebuie susținut prin irigații adecvate, deoarece această fază este foarte delicată. De asemenea, se recomandă să nu se ude partea aeriană după-amiaza/seara și să se irige imediat după recoltare.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Fertilizare

La sfârșitul recoltării, înainte de nivelarea grămezilor pentru sparanghelul alb, se efectuează o fertilizare de fond cu îngrășământ organic sau organo-mineral. Începând de la sfârșitul primăverii, se efectuează fertirigarea, aplicând în sol un îngrășământ specific pentru legume, diluat în apa de irigare, în cantități și cu frecvențe proporționale cu condițiile de disponibilitate ale solului și cu necesitățile plantei. Fertilizarea prin fertirigare, în special cea cu azot, va fi suspendată la sfârșitul lunii iulie, deoarece continuarea acesteia va stimula înmugurirea prematură a mugurilor destinați dezvoltării lăstarilor care urmează să fie recoltați în primăvara următoare.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Siguranță pentru animale

Luați în considerare specia animalului și consultați-vă medicul veterinar înainte de o eventuală administrare.

Comestibilitate pentru om

Lăstarii reprezintă partea comestibilă a plantei.

Toxicitate pentru om

Partea comestibilă, dacă este recoltată la stadiul corect de maturare, bine conservată și consumată în cantități adecvate, nu prezintă risc de toxicitate în urma ingerării; cu toate acestea, trebuie luat în considerare fiecare caz în parte pentru a identifica eventualele contraindicații.

Sfat

Soi care poate fi cultivat atât pentru frunze albe, cât și pentru frunze verzi. Un soi care poate oferi multe satisfacții, cu condiția să așteptați și să îngrijiți plantele cu răbdare timp de cel puțin 2 ani de la plantare, fără a efectua niciun fel de recoltare. Dacă se dorește o continuitate a producției în anii următori celui de recoltare, este necesar să se urmeze un program atent de fertilizare: 1000 kg/ha de Fertilextra 8.6.10 și aplicarea de nitrat de amoniu în doză de 300 kg/ha. După aproximativ o lună, se aplică din nou acest îngrășământ, tot la doza de 300 kg/ha, iar în cele din urmă, în cele 11 săptămâni care urmează după încheierea recoltării, se distribuie un îngrășământ pentru legume de creștere 27.10.15. În ceea ce privește distanțele de plantare, este necesar să se sublinieze faptul că, în acest caz, plantele sunt mult mai apropiate unele de altele decât în cazul sparanghelului alb, deoarece aici nu are loc formarea de movile de pământ necesare procesului de albire a produsului. Se recomandă evitarea fertilizărilor, în special a celor cu azot, după sfârșitul lunii iulie. De la sfârșitul lunii iulie până la primele înghețuri, este esențial să se mențină sănătoasă partea aeriană a plantei, combatând rugina și stemfilioza.