Riccio

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familia

Apiaceae sau Umbelliferae

Ordin

Apiales

Gen

Petroselinum

Specie

crispum

Descriere

Plantă bienală cultivată ca plantă anuală, în principal pentru frunzele sale aromate, cu un gust intens caracteristic, utilizate în gastronomie. Se poate cultiva atât în câmp liber, cât și în ghiveci, necesitând expunere la soare și udări constante. Există o gamă largă de soiuri care se diferențiază prin dimensiunea și forma frunzelor, precum și prin aroma lor.

Descrierea varietății

Soiul de pătrunjel „cârlionțat” are frunze cu marginile puternic ondulate și zimțate. Culoarea frunzelor este verde foarte închis. Plantele sunt foarte frunzoase, dar sunt mai puțin aromate decât soiurile „obișnuit” și „gigant de tăiat”. Frunzele sale sunt destinate în principal garnisirii preparatelor în restaurante. Recoltarea se face o singură dată, deoarece se culege întregul pământ. Distanțele de plantare sunt mai mari decât în cazul soiurilor „obișnuit” și „gigant de tăiat”; de fapt, se respectă o distanță de 40 cm între rânduri și 25-30 cm de-a lungul rândului. Randamentul mediu este de 2-3 kg/mp.

Curiozități și particularități

Sursă de beta-caroten și flavonoide, pătrunjelul poate avea asupra organismului uman o acțiune antiseptică și carminativă, precum și diuretică, dacă este consumat în cantități adecvate.

Utilizat pe scară largă în bucătăria mediteraneană, este adăugat ca garnitură sau pentru a da savoare preparatelor, cum ar fi primele sau felurile principale, dar și salatelor sau sosurilor, conferindu-le un accent unic, cu note gustative deosebite. Pe scurt, frunzele de pătrunjel pot fi folosite în foarte multe rețete; nu întâmplător, printre zicalele italiene se numără și „Ești ca pătrunjelul!”.

Origine și răspândire

Specie originară din estul Mediteranei, cunoscută încă de vechii egipteni și romani, care o foloseau pentru presupusele sale proprietăți medicinale și în cadrul ceremoniilor sacre, precum înmormântările; începând cu Evul Mediu, pătrunjelul a început să-și facă apariția în bucătării, datorită gustului și aromei conferite de frunze, pentru a da savoare mâncărurilor, fiind astfel cultivat pe scară largă în grădinile mănăstirilor și ale reședințelor regale.

Dimensiune floare

Fiecare floare în parte este mică.

Frunză

Pe parcursul dezvoltării plantei, frunzele prezintă o lamă penat-sectată, penat-compusă sau bipenat-sectată.

Fructe

Frunza are o formă compusă, cu marginea despicată sau lobată, fără semințe, cu o textură fragedă și o nervură crocantă; atinge o lungime cuprinsă între 20 și 40 cm și o greutate de G. Culoarea este uniformă și omogenă, iar coaja nu este comestibilă. Disponibilă pe tot parcursul anului, frunza se caracterizează printr-un miros plăcut, cu o aromă delicată și pătrunzătoare; gustul este proaspăt, delicat și dulce, iar aroma prezintă note caracteristice, aromate și rotunde. Este vorba de o varietate cu caracteristici organoleptice intermediare și reprezintă una dintre principalele varietăți cultivate.

Perioada de înflorire

Înflorește, în al doilea an de cultivare, din primăvară până în vară, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 50 de zile.

Inflorescență

Inflorescență umbelată compusă, tipică pentru multe specii aparținând familiei botanice a Umbeliferelor.

Culoarea frunzei

Nuanțe monocrome.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,25 și 0,4 m.

Durată de viață

Plantă bienală cu ciclu de cultură anual.

Locuri recomandate pentru plantare

Fiind versatilă, este potrivită pentru cultivare în paturi de flori, pe balcoane, în ghivece, în câmp deschis, pe terase și în jardiniere de exterior

Tulpină

Tulpina este ierboasă, iar această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are dimensiuni reduse. Se prezintă sub formă de inflorescențe umbelate compuse, de dimensiuni medii. Înflorește din primăvară până în vară, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 30 și 50 de zile. Atrage albinele.

Creștere

Soi cu creștere compactă.

Port

Habitusul dezvoltat este tufos.

Ramificare

Ramificația este medie, asigurând un nivel adecvat de producție finală.

pH

pH-ul ideal al solului pentru pătrunjel se situează între 5,5 și 7,0.

Pregătirea substratului

Pentru pregătirea solului destinat transplantării la începutul primăverii, efectuați o săpare ușoară la o adâncime de 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni, resturile de la culturile anterioare și pietrele mari, apoi îngropați îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă și prelucrați în continuare bulgării de pământ, sfărâmându-i cu ajutorul unei sape. Pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă, prevenind stagnarea apei, efectuați apoi o ușoară ridicare a solului, realizând astfel o stratuță înălțată; în final, nivelați suprafața solului și dispuneți plantele conform unui spațiu de plantare adecvat.
Pe parcursul ciclului de cultivare, continuați, prin săpare superficială, să îndepărtați buruienile din apropierea plantei pentru a evita ca acestea să îi împiedice creșterea normală, precum și pentru a sparge eventuala crustă de suprafață.

expunere la soare

Pentru o creștere vegetativă optimă, expuneți planta lasoarele de după-amiază, în plin soare, iar în interior, în zone care nu sunt prea calde.

Temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 20 °C; în acest interval de temperatură se obține o productivitate mai bună, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ.Temperatura vitală se situează între 0,0 și 35 °C

Utilizare

Soi apreciat în sectorul:

Agroalimentar Plante aromatice

Rezistență la frig

Soi cu rezistență redusă; este necesar să se acorde atenție aportului de apă, care trebuie să fie echilibrat și proporțional cu nevoile plantei și cu tipul de sol.

Sol

Solul ideal pentru o creștere vegetativă corespunzătoare a pătrunjelului este unul de consistență medie sau cu tendință nisipoasă, proaspăt, structurat și bine drenat, precum și bogat în substanță organică. Pentru cultivarea în ghivece sau jardiniere, se va utiliza un substrat specific pentru legume, care să conțină turbă blondă și brună.

Întreținere

Cultivarea acestui soi de pătrunjel este, în ansamblu, ușoară, necesitând un nivelredus de efort din partea cultivatorului.

Sfaturi pentru cultivare

Câteva sfaturi utile specifice pentru cultivarea acestei varietăți de pătrunjel:

Fertilizare echilibrată Mențineți substratul mereu umed Să o scoateți afară când nu mai există riscul de îngheț

Asociere

Cultivarea se poate face în asocieri cu crescione și ridichi.

Plantare

Pentru cultivarea în straturi sau în câmp deschis, se recomandă o densitate medie de9 plante pe metru pătrat, astfel încât fiecare exemplar să poată dezvolta o vigoare maximă de creștere. Efectuați transplantarea având grijă să nu deteriorați rădăcinile, care trebuie să fie albe și fără semne de necroză, așezând planta pe o stratură ridicată cu aproximativ 15-20 cm, cu gâtul rădăcinii deasupra suprafeței solului, și udând imediat după aceea, de preferință în timpul dimineții.

tăiere

Tăierea se limitează la recoltarea părții comestibile printr-o tăietură precisă la înălțimea dorită; în cazul unor soiuri, este posibil să se efectueze mai multe tăieri pe parcursul perioadei de producție.

Reproducție

Înmulțirea se realizează prin însămânțare.

Transplantare

În primăvară și la începutul verii, dacă rădăcinile au acoperit complet substratul, efectuați replantarea.

Irigare

Nevoile de apă sunt medii-ridicate, prin urmare va fi indispensabil să se mărească frecvența udării, mai ales în perioada de vară, când temperaturile sunt ridicate și insolația puternică.

La transplantare, ajutați răsadul pentru a-i permite o înrădăcinare corectă în noul loc, prevenind atât uscarea bruscă, cât și udările excesive care duc la stagnarea apei. Ulterior, lăsați solul sau substratul să se usuce ușor între irigații, fără însă a lăsa planta să se ofilească; de asemenea, nu udați partea aeriană seara și evitați stagnarea apei, care poate duce la îngălbenirea frunzelor și la oprirea creșterii.

În cazul însămânțării, umeziți semințele pentru a permite germinarea; de asemenea, după ce le-ați îngropat complet și le-ați acoperit cu un strat de substrat și material inert, mențineți solul umed până la apariția lăstarului.

Fertilizare

Se efectuează o fertilizare de fond cu îngrășământ organo-mineral în timpul pregătirii solului înainte de transplantare. Ulterior, se aplică îngrășământ specific pentru legume prin fertirigare, adică diluându-l în apa de irigare conform dozelor recomandate, așa cum este indicat pe eticheta informativă corespunzătoare. În special în faza post-transplantare, se utilizează un îngrășământ complet, dar cu predominanță de fosfor, pentru o înrădăcinare mai bună; în faza de creștere, aplicați un îngrășământ complet, dar cu un conținut predominant de azot, pentru a favoriza dezvoltarea vegetativă, în timp ce în faza finală utilizați un îngrășământ complet care, pe lângă un conținut adecvat de azot, să aibă un conținut predominant de potasiu, pentru a obține frunze mai rezistente și mai parfumate.

Sigur pentru animale

Poate fi toxic; consultați medicul veterinar înainte de o eventuală administrare, ținând cont de specia animalului.

Comestibilitate pentru consum

Frunzele de pătrunjel sunt comestibile.

Toxicitate pentru om

Pătrunjelul, dacă este recoltat în stadiul corect de maturare, păstrat corespunzător și consumat în cantități moderate, nu provoacă intoxicații în urma ingerării; cu toate acestea, trebuie luat în considerare fiecare caz în parte pentru a identifica eventualele contraindicații, cum ar fi în timpul sarcinii. Se recomandă evitarea consumului în doze mari.

Sfatul 1

Pătrunjelul cret poate prezenta o alterare fiziologică care se manifestă prin îngălbenirea frunzelor și oprirea creșterii, cauzate de asfixia rădăcinilor din cauza stagnării umidității în sol. Transplantați răsaduri tinere cu bulgărele de pământ complet învelit de rădăcini, care trebuie să aibă un aspect deschis la culoare, alb și fără semne de necroză. La pătrunjel se utilizează frunzele și tulpinile, astfel încât este extrem de important să le protejați preventiv împotriva bolilor fungice, în special Septoria și Cercospora, precum și împotriva insectelor, cum ar fi afidele și musca minatoare, imediat ce se depășește pragul de daune.