Gloriette F1

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Brassicaceaesau Cruciferae

Ordin

Brassicales

Gen

Raphanus

Specie

sativus

Descriere

Ridichea, cunoscută și sub denumirea de „rapanello”, este o plantă anuală sau bienală cultivată în principal în scopuri alimentare pentru rădăcina sa, care prezintă culori și dimensiuni diferite în funcție de soi, caracterizată printr-un gust specific, adesea cu note picante. Având un ciclu de cultură scurt și fiind ușor de cultivat, preferă expunerea la soare din plin și soluri bine drenate, precum și irigații constante pentru a asigura formarea unei rădăcini crocante și gustoase.

Descrierea soiului

Ridichea Gloriette F1, alături de alte soiuri din aceeași specie, este una dintre culturile cu cea mai rapidă creștere din lumea horticulturii (doar 17 zile de la însămânțare până la recoltare în perioada caldă). Planta are frunze de culoare verde închis, iar partea recoltată și comestibilă este reprezentată de rădăcină. Rădăcina este rotundă, cu vârful subțire și cu coaja de culoare roșu intens. Dimensiunile reduse ale acestei varietăți permit o densitate mare de plantare, ceea ce face posibilă recoltarea de mai multe ori pe același teren în cursul anului. Preferă expunerea la soare deplin. Soiul este foarte tolerant la crăparea rădăcinii și la înflorirea prematură.

Curiozități și particularități

Rădăcina de ridiche este o sursă de vitamina C și carotenoizi cu acțiune antioxidantă, care întăresc sistemul imunitar și contribuie la prevenirea bolilor cardiovasculare. Ridichile sunt utilizate pe scară largă în bucătărie, fie consumate crude, fie coapte la cuptor sau în tigaie, precum și pentru prepararea unor conserve cu un gust deosebit. Epitetul Raphanus provinedin limba greacă și face aluzie la rădăcinile bine vizibile, în timp ce sativus se referă la utilizarea sa ca plantă cultivată.

Origine și răspândire

Specia provine din domesticirea unor forme sălbatice înrudite, originare din Europa, Asia de Sud și Asia de Est. Cultivată și consumată încă de către vechii egipteni, care foloseau frunzele în scop alimentar și rădăcina în medicina tradițională, este menționată și în textele grecești și romane pentru utilizarea sa culinară; astăzi reprezintă o specie horticolă importantă, cultivată în zonele cu climă temperată, cu un număr mare de soiuri care se disting în principal prin culoarea și forma rădăcinii.

Mărimea florii

Fiecare floare în parte are dimensiuni medii, fiind grupate într-o inflorescență de dimensiuni mai mari.

Frunză

Frunzele au lamina lobată.

Fruct

Rădăcina se prezintă ca o parte comestibilă de formă rotundă, fără semințe, cu o greutate cuprinsă între 15 și 30 g și un diametru de la 2 la 3 cm, caracterizată printr-o consistență solidă. Coaja nu este comestibilă, în timp ce pulpa are un aromă delicată, cu un gust aromat și picant, puternic. Culoarea este uniformă pe întreaga suprafață. Disponibilă pe tot parcursul anului, această rădăcină se remarcă printr-un aspect calitativ bun în ansamblu, reprezentând o varietate cu caracteristici organoleptice bune.

Perioada de înflorire

Înflorește de la începutul primăverii până în toamnă, pe o perioadă cuprinsă între 20 și 40 de zile.

Inflorescență

Inflorescență în formă de spic compus.

Culoarea frunzei

Nuanță omogenă, monocromă.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,1 și 0,2 m.

Durată de viață

Plantă cu ciclu anual.

Unde se plantează

Având o utilizare versatilă, este cultivată ca plantă de grădină în paturi de flori, ghivece mari, câmp deschis, jardiniere de exterior, balcoane, ghivece, jardiniere și terase

Tulpină

Tulpina este ierboasă, iar această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni medii, cu corolă dialipetală și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe în formă de spic compus, de dimensiuni medii. Înflorește de la începutul primăverii până în toamnă, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 20 și 40 de zile. Emana un parfum inconfundabil și delicat. Este atractivă pentru albine.

Creștere

Soi cu creștere limitată.

Port

Habitusul este în poziție verticală.

Ramificare

Ramificația este, în ansamblu, medie.

PH

pH-ul ideal al solului sau al substratului de cultivare variază de la ușor acid la neutru, cu valori optime cuprinse între 6,0 și 7,0; se recomandă să nu se depășească valoarea de neutralitate de 7,0.

Pregătirea solului

Pentru transplantarea în câmp deschis este necesară o pregătire corespunzătoare a solului; se recomandă să se efectueze o săpare la o adâncime de 20-30 cm, eliminând eventualele buruieni, pietrele voluminoase și resturile de la culturile anterioare, apoi să se procedeze la îngroparea îngrășământului organic sau chimic, care va furniza substanțele nutritive necesare în primele etape de dezvoltare a plantei și, cu ajutorul unei sape, să se spargă bulgării mai compacți și mai mari. Pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă, prevenind astfel stagnările dăunătoare ale apei, se realizează o grădină înălțată prin ușoara ridicare a solului, pregătind totodată șanțurile de drenaj; în final, se nivelează cu grijă suprafața.

Pe parcursul cultivării, continuați să lucrați solul prin săpare superficială, îndepărtând buruienile din jurul culturii.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Expunere la soare

Pentru a obține rezultate mai bune din punct de vedere al producției, atât calitativ cât și cantitativ, expuneți planta la soare, ferită de vântul puternic. Se recomandă evitarea expunerii la lumina directă a soarelui în timpul orelor cele mai calde.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 25 °C, ceea ce face ca această cultură să fie ideală pentru climatele temperate.Temperatura biologică se situează între 5 și 30 °C.

Utilizare

Cultivată și utilizată în domeniul:

Agroalimentar

Rezistență

Soi cu o rezistență medie; trebuie să se acorde o atenție deosebită irigării, deoarece este sensibil la stres și la excesul de apă.

Sol

Cea mai bună condiție pedologică este reprezentată de un sol cu textură medie sau cu tendință nisipoasă, structurat, proaspăt și bine drenat, precum și bogat în substanță organică. Pentru cultivarea în ghivece sau jardiniere, utilizați un substrat specific pentru legume, care să conțină turbă blondă și brună.

Nivel de dificultate

Cultivarea este extrem de ușoară, iar nivelul de efort necesar pentru gestionare este, în ansamblu, redus.

Sfaturi de cultivare

Câteva sfaturi utile și aspecte legate de cultivare pentru această varietate de ridiche:

Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Evitați expunerea directă la soare în orele cele mai calde Mențineți substratul mereu umed

Asociere

Se poate cultiva în asocieri cu un număr mare de specii de legume, precum usturoiul, sparanghelul, sfecla de frunze, anghinare, cardon, castravete, ceapă, ceapă verde, ceapă de primăvară, fasole verde, fasole, porumb, vinete, ardei iute, ardei gras, roșii, praz, ceapă eșalotă, țelină, dovleac și dovlecel.

Plantare

În timpul transplantării, se va respecta o densitate medie de 200 de plante pe metru pătrat, pentru a asigura o dezvoltare corespunzătoare a fiecărui exemplar. Așezați fiecare răsad pe un strat ridicat, menținând gâtul răsadului deasupra suprafeței solului și compactând bine solul pentru a evita formarea de zone cu aer care ar compromite înrădăcinarea.

Tăiere

Tăierea se limitează la recoltarea rădăcinii și la curățarea părții vegetative. Rădăcina poate fi recoltată împreună cu frunzele pentru consumul în stare proaspătă; alternativ, se poate efectua o tăietură curată deasupra rădăcinii, la nivelul gâtului plantei.

Înmulțire

Înmulțirea se realizează prin semințe. Este important să se utilizeze semințe cu o capacitate de germinare ridicată și cu energie germinativă pentru a obține rădăcini uniforme.

Udare

Acordați o atenție deosebită irigării, deoarece nevoile de apă ale ridichii sunt ridicate; verificați zilnic și interveniți în special în faza de îngroșare a rădăcinii, perioadă în care poate fi necesar să creșteți frecvența irigării. Se va folosi apă de ploaie, alternativ apă de la rețeaua de alimentare sau din canal, manual sau prin intermediul unui sistem de irigare cu picurare, prin aspersie sau prin sub-irigare. În faza de transplantare, îngrijiți răsadul pentru a-i asigura o înrădăcinare corectă în noul loc, menținând solul la o umiditate constantă, fără a exagera cu frecvența și cantitatea de apă, pentru a evita eventuala putrezire a rădăcinilor. Ulterior, aveți grijă să lăsați solul să se usuce ușor între o udare și următoarea, menținându-l mereu umed, dar fără bălți; de asemenea, se recomandă să nu udați partea aeriană a plantei după-amiaza sau seara.

În cazul însămânțării, umeziți sămânța, îngropând-o apoi complet și acoperind-o cu un strat de substrat pentru legume și material inert; în final, mențineți solul umed până la apariția lăstarului.

Fertilizare

În timpul pregătirii solului, efectuați o fertilizare de fond cu îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă; ulterior, utilizați un îngrășământ specific pentru legume, solubil în apă, care trebuie diluat în apa de irigare conform dozelor și frecvențelor proporționale cu necesitățile culturii în diferitele etape de dezvoltare. Ridichea are nevoie în special de azot, care permite obținerea unor rădăcini fragede și crocante, dar care trebuie distribuit în cantități moderate pentru a evita acumularea de nitrați, nocivi pentru sănătate; pentru a spori dulceața rădăcinii, este importantă în schimb aportul de potasiu.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Comestibilitate pentru om

Specie comestibilă.

Toxicitate pentru om

Partea comestibilă a plantei, dacă este recoltată în stadiul corect de maturare și consumată în cantități adecvate, nu provoacă intoxicație în urma ingerării; cu toate acestea, trebuie luat în considerare fiecare caz în parte.

Sfat

Trebuie să se acorde atenție modificărilor fiziologice la care este supusă rădăcina, precum spongiozitatea și golirea acesteia, cauzate de o întârziere a recoltării, precum și crăparea rădăcinii, care, pentru a fi evitată, necesită o utilizare judicioasă a irigației. În perioada de vară, în momentele cu insolație și temperaturi ridicate, poate apărea, uneori, înflorirea precoce, înainte de îngroșarea rădăcinii. O atenție deosebită trebuie acordată combaterii muștei (Delia radicum) care atacă rădăcinile. Frunzele sunt, în schimb, afectate de altică și de lepidoptere.